Invitatul dimineții – fostul ministru al justiției, Cătălin Predoiu

RADIO FRANCE INTERNATIONALE

Realizator: Invitatul dimenii în studioul RFI este fostul ministru al justiţiei, Cătălin Predoiu, intervievat de Luca Niculescu

Reporter: Vorbim despre raportul Comisie Europene, publicat ieri, privind evaluările făcute României şi Bulgariei în cadrul Mecanismului de Cooperare şi Verificare. Au trecut cinci ani de la primul raport şi în 2007 puţini credeau că atâta vreme mai târziu va mai exista acest mecanism. Iată că există şi în plus raportul de anul acesta nu este cu cele mai fericite concluzii, asta din cauza evenimentelor politice din ultima vreme de la Bucureşti. Despre acest raport discutăm deci cu domnul Cătălin Predoiu, fost ministru al justiţiei. Bună dimineaţa!

Cătălin Predoiu: Bună dimineaţa!

Reporter: Este un raport a cărui dimensiune tehnică este pusă în urmbră de cea politică. În primul rând se vorbeşte despre îndoieli serioase privind statul de drept în România. Cât de gravă credeţi că este această formulare?

Cătălin Predoiu: Este cea mai gravă din cuprinsul raportului. Reacţiile din ţară, din străinatate, din sistemul judiciar, la varful CSM, dar şi din mediul politic intern şi internaţional arată că este vorba de o problemă serioasă. Este vorba de o problemă serioasă pentru că vizează o valoare fundamentală: statul de drept, regula de drept care stă la baza construcţiei Uniunii Europene. Nu poţi să vorbeşti de UE în absenţa regulii de drept. Poţi să vorbeşti de UE cu mai multe viteze economice, poţi să accepţi diferenţe în modul de implementare a unor reforme instituţionale, absorbţia fondurilor comunitare, etc, dar nu poţi să accepţi diferenţe în ceea ce priveşte standardele privind statul de drept şi regula de drept. De altfel, criteriul regulii de drept, al statului de drept este înscris printre aşa-zisele criterii de la Copenhaga ce stau ca o condiţie la baza oricărei intrări în UE. Prin urmare, în momentul în care aceste valori sunt afectate prin măsuri legislative sau de altă natură, administrative, practici guvernamentale, pui în discuţie respectarea criteriilor de la Copenhaga, pui în discuţie însuşi statutul ţării de membru al UE, ceea ce este inaceptabil, este periculos şi fără precedent.

Reporter: Periculos şi fără precedent, spuneţi. Pe de altă parte, mă uitam la declaraţiile făcute de Jose Barroso ieri după-amiază, de preşedintele Comisiei Europene. Vorbea despre faptul că încrederea în România a fost serios zdruncinată. Mai spunea el, vorbea despre evenimentele excepţionale de la Bucureşti care au fost o sursă majoră de îngrijorare pentru Comisie şi UE. Mai spunea că, pe de altă parte, după discuţia cu premierul Victor Ponta şi după promisiunile pe care le-a obţinut de la Bucureşti, România s-a îndepărtat puţin de pe marginea prăpastiei. În acelaşi timp, avem de la autorităţile române un duscurs: staţi, în general, poate ce a surprins a fost rapiditatea schimbărilior, dar schimbările au fost în cadrul constituţional. De unde aceste două discursuri diferite?

Cătălin Predoiu: Păi întâi că schimbările nu au fost în cadru constituţional pentru că a spus-o chiar CCR, de unde şi o serie de recomandări în finalul raportului legate în special de abrogarea unor acte normative.

Reporter: Bine, unele au fost în cadru constituţional.

Cătălin Predoiu: Unele în cadrul constituţional, altele nu, declarate neconstituţionale ca atare. Or acelea au vizat, cum spuneam, valori fundamentale. Pe de altă parte, putem să alegem acum două abordări. Recunoaştem realitatea aşa cum este şi încercăm să o reparăm, însă continuăm să ne minţim în continuare, dar nu ne crede nimeni. Deci părerea mea ar fi ca să se reseteze aceste întâmplări, să se ia toate masurile de îndreptare, astfel încât cadrul legislativ să reintre în ordinea consituţională – mă refer la cel recent adoptat – şi mai departe să se construiască un soi de angajament politic între toate partidele reprezentate în parlament prin care să se sprijine acest MCV şi să se constituie o bază solidă pentru măsuri concrete de implementare, de continuare a reformelor, aşa cum au fost de alt fel gândite şi duse bine într-un anumit punct. Acest raport seamănă foarte mult cu o cursă cu obstacole dusă bine şi ratată pe ultima sută de metri, pe ultima turnantă. Şi acest lucru este regretabil, păgubitor pentru noi; ne costă, ne costă politic.

Cătălin Predoiu: După cum vedem, începe să ne coste şi economic şi ne costă şi din punct de vedere al credibilităţii. Este important să nu ajungem până în punctul în care să ne coste geopolitic.

Realizator: Adică?

Cătălin Predoiu: Adică să nu ajungem în prăpastia de care vorbea ieri Comisia Europeană. Este un cuvânt foarte sugestiv, extrem de tranşant, un cuvânt care trebuie să ne trezească. Deci, a ajunge în prăpastie înseamnă a pune, practic, în discuţie votul nostru în Consiliul European sau poate chiar mai rău de atât. Acest lucru nu are nimeni voie să îl facă pentru că este vorba despre statutul nostru în UE ca opţiune strategică luată în urmă cu foarte mulţi ani de către toată clasa politică, un obiectiv pentru care s-a muncit enorm pe parcursul mai multor guverne, mai multor legislative şi un obiectiv care a fost atins cu succes. Este adevărat, în 2007 nu eram gata cu toate temele, cu toate standardele, în special în ceea ce priveşte justiţia. Şi aşa a apărut Mecanismul de Cooperare şi Verificare. Deci, el a avut din start o valenţă pozitivă pentru România. Fără acest Mecanism de Cooperare şi Verificare nu am fi putut să intrăm în UE. Deci înainte de a-l blama, de a-l arăta cu degetul, de a-l privi acum ca pe un soi de handicap în raporturile noastre cu partenerii europeni, trebuie să ne aducem aminte că fără acest mecanism nu se punea problema să fim membri ai UE – şi nu se punea pe drept, pentru că la momentul 2007 justiţia noastră română arăta cu totul altfel decât arată astăzi. Partea tehnică a raportului de care aţi menţionat la începutul dialogului nostru demonstrează că justiţia a făcut progrese semnificative, fundamentale. Că legislativul şi executivul la rândul lor au contribuit în ultimii ani cu Building Blocks, aşa spune raportul, cu Building Blocks, cu pietre de temelie la baza edificiului judiciar. Aceste pietre de temelie sunt monumente legislative, sunt actele normative care au reînnoit cadrul legislativ aplicabil şi justiţiei. Acum este important să se treacă la o fază de implementare şi exact în acest punct foarte important, când guvernul în cooperare cu CSM ar fi trebuit să se concentreze pe pregătirea implementării noilor coduri, apare o problemă din senin, generată de bătălia politică.

Realizator: Se vorbeşte tocmai în document, se spune că există progrese, dar nu sunt ireversibile aceste progrese. Chiar, dvs, Cătălin Predoiu, credeţi că pot fi făcuţi paşi înapoi peste tot sau acolo unde există deja modificările legislative, există coduri noi, există o strategie împotriva corupţiei pe care şi-a asumat-o şi actualul guvern, acestea sunt lucruri de care nu se mai poate atinge nimeni?

Cătălin Predoiu: Eu nu cred că în mod fundamental reformele pot fi, hai să spunem, ranversate, dar este limpede că o acţiune politică neconstituţională le poate opri şi poate opri încrederea în aceste reforme. Poate zdruncina această încredere, cum a exprimat şi Barroso foarte tranşant ieri, după cum poate conduce la tentative de timorare a unor magistraţi. Aici nu am în vedere neapărat doar ceea ce s-a spus sau ce s-a făcut, dar ceea ce s-a spus şi s-a făcut poate servi drept exemplu unor alţi oameni politici, nu neapărat la nivel central, ci şi la nivel local. România nu înseamnă doar Bucureşti, România nu înseamnă doar …sau justiţia din România nu înseamnă doar Înalta Curte. Avem viaţă politică şi în teritoriu, în judeţe, avem instanţe şi în teritoriu. Dacă acest model sau tot ce s-a întâmplat în ultimele două săptămâni este urmat cu valoare de model şi de către alţi oameni politici din teritoriu, atunci avem o problemă pentru că noi trebuie să avem grijă de întreg sistemul judiciar, nu doar de Înalta Curte sau doar de Parchetul General etc. Şi raportul chiar menţionează acest lucru, şi anume faptul că noile tendinţe care s-au observat la nivelul managementului CSM-ului, îmbunătăţit radical în anul 2012, la nivelul Înaltei Curţi trebuie replicate în teritoriu, la instanţele din teritoriu, la unităţile de Parchet din teritoriu.

Cătălin Predoiu: Şi aici, de fapt, asta este problema /în subtext/, cum se raportează clasa politică la sistemul judiciar, la puterea judecătorească. Trebuie să se înţeleagă, odată pentru totdeauna, din vârful clasei politice până la baza ei, că puterea judecătorească este independentă. Şi că orice declaraţie, orice manifestare politică ce tinde sau sugerează restrângerea sferei puterii judecătoreşti sau timorarea unor magistraţi sau punerea în discuţie, cum spune chiar raportul, a unor hotărâri, criticând-o neîntemeiat şi exagerat, conduce în final la un dezechilibru al puterilor. Nu e suficient să avem puteri independente, este important ca ele să fie în echilibru şi respect reciproc. Pe baza acestui echilibru şi respect reciproc se poate construi o cooperare între puterile statului. Chiar raportul spune, repet, că nu trebuie să acceptăm critici nejustificate şi exagerate cu privire la unele decizii, care plac sau nu plac politicienilor. Sigur că o hotărâre judecătorească în sine poate fi supusă analizei, poate fi supusă exegezei. De altfel, cărţile de drept sunt, practic, comentarii, analize, ale legilor în vigoare şi ale hotărârilor judecătoreşti. Aceste analize pot fi şi critice. Dar una este analiza ştiinţifică şi alta este o remarcă…

Realizator: /…/

Cătălin Predoiu: …întemeiată pe argumente raţionale şi dezbatere ştiinţifică şi alta este să pui în chestiune, de fapt, independenţa justiţiei. Acest lucru este inacceptabil.

Realizator: Comisia Europeană a făcut 11 recomandări ieri, unele sunt extrem de punctuale. Sunt oameni politici la Bucureşti care reproşează Comisiei că a mers prea departe. Sunteţi de acord cu asta?

Cătălin Predoiu: Păi, dacă cineva consideră că a mers prea departe Comisia, înseamnă că altcineva a mers mult prea departe. Comisia nu ar fi făcut acest pas hotărât şi destul de tranşant, iar la limita uzanţelor diplomatice, dacă nu ar fi observat derapaje majore. Niciodată, într-un raport de ţară, nu s-a venit cu astfel de recomandări atât de precise, atât de punctuale, atât de ţintite. Asta înseamnă, cum spunea şi preşedintele Barroso ieri, neîncredere. Cred că de asta a şi venit să prezinte personal concluziile, preşedintele Barroso, ceea ce nu s-a mai întâmplat până acum, pentru că au vrut să motiveze întrucâtva duritatea raportului şi criticismul său pe alocuri, subliniez, extrem. Deci aceste recomandări, înainte de a ne indigna, ar trebui să ne preocupe pentru că, înainte de a vedea, cum spune un proverb românesc, „paiul din ochiul altuia”, ar trebui să ne vedem bârna din propriii ochii.

Realizator: Pe de altă parte, alţi oameni politici români spun: staţi puţin, dacă există acest raport, la cinci ani de când a fost, de când a început să se aplice mecanismul de cooperare şi verificare, dacă mai există acest mecanism, este şi din cauza faptului că guvernele precedente nu au reuşit să scape de el, guvernele precedente în care dumneavoastră aţi fost ministru al justiţiei. Ce răspundeţi?

Cătălin Predoiu: Simpla lecturare a raportului limpezeşte această problemă. Deci există două părţi ale raportului, o parte, hai să spunem, mai luminoasă, mai optimistă, mai, să zicem, încurajatoare, remarcă aceste progrese, dar şi /lucrurile/ în care s-a stagnat şi, altă parte, cea politică, complet înnegurată, care, de altfel, a afectat întreg conţinutul raportului şi concluzia finală. În ceea ce priveşte o istorie contrafactuală, să spunem, ce s-ar fi întâmplat dacă /nu/ar fi intervenit aceste măsuri neconstituţionale şi punerea în discuţie a regulii, a statului de drept, răspunsul, pentru mine, e destul de simplu: cred că s-ar fi putut obţine un raport foarte bun, pe baza căruia am fi putut eventual negocia /cu/ Comisia şi statele membre o restrângere a obiectivelor mecanismului de cooperare şi verificare şi poate fixarea unei date limită. Mecanismul de cooperare şi verificare nu a avut un termen limită de la început, tocmai pentru că obiectivele sale ţin de măsuri care-şi produc efectele în timp. Spre exemplu, când adopţi peste douăzeci şi ceva de… 28 de acte normative importante în domeniul justiţiei, printre care şi patru coduri, ai nevoie de un anumit interval de timp ca ele să fie implementate şi absorbite, asimilate de sistemul judiciar. Nu se poate face acest lucru peste noapte. Ai nevoie de măsuri de pregătire. Raportul subliniază limpede: până acum s-a mers cu faza de construcţie legislativă, care a mers foarte bine. Toate notările de coduri, pe legea micii reforme, pe răspunderea disciplinară a magistraţilor sau promovarea la Înalta Curte sunt pozitive. Acum, focalizarea era pe implementare.

Cătălin Predoiu: Au fost, evident, şi neîmpliniri în anii anteriori. Raportul spune că ar fi trebuit să avem la nivelul Consiliului Superior al Magistraturii o adevărată strategie de resurse umane. Ce a făcut, în loc să construiască această strategie de resurse umane, Consiliul Superior în anii trecuţi? S-a mulţumit să ceară pur şi simplu posturi supliementare în sistemul judiciar. Îmi aduc aminte de discuţiile intense pe care le-am avut pe parcursul anilor 2009-2010, în special, ca şi în 2011, în care am subliniat că trebuie să avem mai întâi o evaluare făcută de Consiliul Superior a alocării resurselor în sistem, resurse umane comparativ cu gradul de încărcare pe fiecare instanţă. Pentru că avem instanţe unde avem prea mulţi oameni cu dosare mai puţine şi instanţe unde magistraţii sunt pur şi simplu depăşiţi, sufocaţi de dosare. Ar trebui gândită acolo o rearanjare pe orizontală, după care să vii cu suplimentarea schemelor de personal. Nu e mare filosofie, e o chestiune de management simplu, se aplică şi în companiile economice. Întâi te uiţi unde ai nevoie de oameni, după aia vezi unde angajezi. Or, acest lucru s-a întârziat, spre exemplu. Deci, nu e vorba aici de a idealiza ultimii patru, cinci ani şi a, să spunem, politiza excesiv ultimele săptămâni. Aici e vorba de o realitate. S-a mers în mod firesc într-un progres, cu paşi înainte, paşi înapoi, dar per ansamblu, progres susţinut în ultimii patru, cinci ani, şi s-a ratat în ultimele săptămâni o concluzie pozitivă a acestui raport. Trebuie reparat, acum trebuie privit în viitor. Răul s-a produs oricum, nu?

Reporter: Exact. Ministrul justiţiei spune, evocă un grup de lucru care să elaboreze un plan de măsuri pentru recomandările Comisiei Europene. Ce ar putea face Ministerul Justiţiei aici?

Cătălin Predoiu: Nu mi-e clar la ce anume grup de lucru se referă, dar există o hotărâre de guvern care prevede o comisie naţională a Mecanismului de Cooperare şi Verificare. Am creat această comisie în urmă cu trei ani de zile tocmai pentru a cumula în sânul ei toţi responsabilii din sistemul judiciar şi din sfera executivă, mai mult decât Ministerul Justiţiei. Adică e o comisie în care iau loc şefii Parchetului General, Consiliului Superior al Magistraturii, DNA, dar şi ministrul justiţiei, care prezidează comisia, şi ministrul de interne, şi ministrul afacerilor externe. Deci, am lărgit, pe undeva, sfera discuţiilor din cadrul CSM şi cu alţi membri ai executivului – ministrul finanţelor, de asemenea – tocmai pentru a aduce un suport suplimentar măsurilor din justiţie, de a se discuta acolo chestiunile de care e nevoie şi de a se da răspunsurile la întrebările care vin dinspre sistemul judiciar, pentru că, de multe ori, şi din sistemul judiciar vin întrebări care comportă anumite lămuriri, cum ar fi aceasta, de exemplu, a resurselor umane, a resurselor financiare. Or, într-adevăr, această comisie trebuie activată, poate că trebuia activată chiar înainte de raport, pentru că, vă spun din experienţă, raportul se redactează pe baza principiului transparenţei între, hai să spunem, autorităţile de la Bruxelles şi autorităţile române. În alte cuvinte, nu se ia prin surprindere cu nimic guvernul de la Bucureşti. Înainte de a fi publicat, raportul este transmis şi la Bucureşti. Deci, de la primele semnale…

Reporter: Cam cu cât timp înainte e trimis la Bucureşti?

Cătălin Predoiu: Forma finală, finală care se publică e trimisă cu două, trei zile înainte. Dar, anterior, au loc contacte, se transmit variante de lucru, se transmit probleme. Ministrul justiţiei merge la Bruxelles, are misiuni de evaluare pe care le primeşte în ţară. Deci, nu e o chestiune care vine din senin. Deci, de la primele semnale negative, de la primele declaraţii care au venit de la Bruxelles, poate că această comisie ar fi trebuit activată şi poate că acolo, în comisie, reprezentanţi ai sistemului judiciar, în spatele uşilor închise, i-ar fi comunicat executivului că anumite lucruri nu se fac.

Reporter: Fostul ministru al justiţiei, Cătălin Predoiu, e invitat în studioul RFI în această dimineaţă. Va mai exista un raport pentru România până la sfârşitul anului, unul pentru Bulgaria peste un an şi jumătate. Ce să înţelegem? Cele două ţări au fost practic decuplate?

Cătălin Predoiu: Nu, nu, nu e vorba de o decuplare, dar e vorba de o atenţie specială care se acordă României, o atenţie nu în sens pozitiv, din păcate, ci în sens negativ.

Reporter: Da.

Cătălin Predoiu: Probabil că în raportul din decembrie se vor evalua rezultatele sau implementarea ori non-implementarea măsurilor recomandate prin raport.

Cătălin Predoiu: Termenul este foarte scurt, ceea ce arată două lucruri, după părerea mea: interesul deosebit al Comisiei Europene pentru implementarea acestor recomandări, dar şi faptul că se pot implementa. Adică, înainte de a fixa acest termen au evaluat şi ei ce se poate face până în decembrie şi cert anumite lucruri se pot face de la o zi la alta. Abrogarea unor acte normative.

Reporter: Abrogarea unor ordonanţe.

Cătălin Predoiu: Altele se vor face în săptămâni, coagularea unui pact politic.

Reporter: Altele vor dispărea de la sine pentru că se vorbeşte despre nenumire în timpul preşedinţiei interimare.

Cătălin Predoiu: De altfel, o secundă aş vrea să insist pe partea tehnică de redactare a raportului, pentru că s-a pus în discuţie calitatea raportului, dacă este politizat, dacă nu este politizat. Oamenii care redactează acest raport sunt de meserie, adică sunt experţi din statele membre ale Uniunii Europene, chiar şi România. Dacă nu mă înşel, la ultima misiune de evaluare, din grupul de experţi a făcut parte şi o fostă angajată a Ministerului Justiţiei, care la ora asta lucrează la Comisia Europeană. Deci, sunt oameni care cunosc foarte bine sistemele judiciare în ansamblu în Europa, sunt magistraţi de carieră, profesori etc. Sunt oameni care ştiu bine sistemul nostru judiciar, pentru că nu sunt la prima misiune de evaluare. Sunt oameni care au un prestigiu profesional şi care îşi leagă acest prestigiu de raport. Deci, a pune în discuţie obiectivitatea raportului sau calitatea profesională a acestuia este o chestiune neserioasă şi iar o iluzie pe care ne-am putea-o induce legat de faptul că raportul nu ar fi obiectiv. Toate raportele au reflectat foarte bine realitatea din teren, nici acesta nu face excepţie. Deci, până la a fi cauţionat politic, prin decizia Colegiului Comisarilor, raportul trece prin furcile caudine ale unor experţi care ştiu despre ce este vorba în sistemul judiciar din România.

Reporter: Vorbeaţi dumneavoastră într-un interviu pentru Mediafax, vorbeaţi despre o necesitate a unui fel de consens politic pentru aplicarea măsurilor, a recomandărilor care sunt în raport. Pe de altă parte, când vezi un fost ministru al justiţiei care îl tratează ieri pe Barroso de politruc, îţi dai seama că acest consens politic, cel puţin în clipa de faţă, este foarte departe de a fi realizat.

Cătălin Predoiu: Bun. Nu aş vrea să comentez o afirmaţie de o asemenea factură. Trec peste ea. Puţin jenant, ca să spun aşa, dar revenind la perspectivă, în ciuda dificultăţilor şi a diferenţelor de vedere între politicienii noştri nu trebuie abandonat, pentru că nu există altă soluţie. Asupra unei chestiuni esenţiale, precum statul de drept, independenţa justiţiei există consens în toate statele Uniunii Europene. Nu veţi vedea niciun politician serios sau care vrea să fie serios, care să pună în discuţie această chestiune sau să răspundă unor critici sau evaluări pe această problemă cu jigniri. Asta este neseriozitate, este neprofesionalism politic.

Reporter: Da, dar totuşi ce s-a întâmplat în România, în ultimele zile, adică fără să dăm nume?

Cătălin Predoiu: Trebuie să depăşim momentul, atmosfera este foarte încinsă, nu neapărat din cauza temperaturii de afară, ci datorită bătăliilor politice. Suntem în miezul unei bătălii politice, pornită nedrept, pornită cu încălcarea Constituţiei. Din mers, o serie de lucruri par a se îndrepta, să vedem dacă până la capăt. Cert este că răul este deja făcut. Important este ce facem mai departe, ce facem în continuare, pentru că în această situaţie, de stat problemă, nu putem rămâne şi din păcate ne-am înscris în acest statut, de unde România era un stat care mergea bine şi pe dosarul MCV şi pe dosarul Schengen, nu mai spun pe dosarul macrostabilităţii economice, în contextul în care la sud Grecia dădea probleme macroeconomice, altă ţară vecină şi prietenă, nu, se spunea pe vremuri, crea probleme din punct de vedere al respectului statului de drept. Iată, România nu se plasa nici într-una, nici în alta dintre situaţii. Acum, deodată, devenim un stat care creează probleme Uniunii, este pe prima pagină negativă în toată presa internaţională, chiar şi peste Atlantic a trecut această impresie. Este un rezultat direct al acţiunilor politice din ultima perioadă de timp şi atunci trebuie văzut unde trebuie îndreptat. Trebuie oprite aceste acţiuni, trebuie să reclădească politicienii un minim dialog politic şi pe baza acestui dialog să retransmită semnale cuvenite către partenerii /europeni/, dar mai mult de atât, că nu este de ajuns doar să declari, să transmiţi semnale. Asta este foarte simplu, te aşezi la un microfon, în faţa unei camere de luat vederi şi declari. Problema este: faci ce declari?/salina/ilapadat

Problema este: crezi în ceea ce declari? Pentru că în familia europeană nu poţi să rămâi dacă nu, cel puţin nu aplici regula de drept, dacă nu şi crezi în ea. Pentru asta trebuie să te informezi puţin, să vezi că este o dee foarte veche care s-a cristalizat în timp în operele filozofilor jurişti. A început sa fie aplicată practic în sistemele judiciare şi democraţiile occidentale încă de la 1600-1700. S-a ajuns la nişte progrese şi trebuie să trecem şi noi acum iar zeci, sute de ani prin aceste frământări politice ca să ajungem la concluzia că fără regulă de drept nu putem funcţiona civilizat.

Reporter: Cât de grav credeţi că este ceea ce s-a întâmplat în ultimele săptămâni în România? Câţi paşi au fost făcuţi înapoi, dincolo de evaluările raportului. Care este evaluarea dumneavoastă?

Cătălin Predoiu: Bun, sunt diplomaţi, am auzit diplomaţi care mi-au spus că în săptămâni de zile aţi pierdut ani, aţi fost daţi înapoi ani de zile. Acum este foarte adevărat că o mişcare atât de dramatică poate eventual prin măsuri în sens contrar pozitiv, la fel de hotărâte, de ţintite să fie redresată. Adică să spună, ştiţi, a fost un pas greşit, a fost un accident. Ca un alergător care merge foarte bine, la un moment dat se împiedică, dar se redresează şi începe din nou să alerge. Dacă, însă după această împiedicare noi rămânem în genunchi şi începem să bâjbâim şi să nu găsim calea dreaptă să nu găsim înapoi simţul statului de drept, să nu găsim înapoi raţionalitatea politică, atunci lumea se va uita la noi cum ieşim de pe culoar, că tot suntem într-o perioadă olimpică, să ieşim. Asta este important, să ne redresăm rapid şi să începem din nou să alergăm.

Reporter: Aderarea la Schengen pare acum un vis care s-a îndepărtat sau dacă revenim pe culoar există şanse să…

Cătălin Predoiu: Există voci care ridică problema. Deci ceva dificultăţi se întrevăd. Nu vreau însă să fiu foarte pesimist aici, pentru că nu vrerau în niciun fel să subminez eforturile diplomaţilor noştri. Noi avem o diplomaţie foarte eficace. Am cunoscut diplomaţi care merită tot respectul şi care se bat literalmente pentru interesul României, acolo unde sunt, fie că este vorba de Bruxelles sau celelalte capitale europene. Sunt convins că ei vor lupta din greu să recupereze. Cert este că în Consiliul European din 1-2 martie, acest an, s-a ajuns la un consens, un câştig diplomatic pentru România, pentru prima oară s-a fixat o dată, s-a pronunţat o dată, septembrie 2012, în care Consiliul JAI să tranşeze problema Schengen pentru România şi Bulgaria, dându-se clar o orientare pozitivă acestei decizii, deci o decizie de accedere în Spaţiul Schengen, în programul Schengen pe baza unor măsuri tehnice care ar urma să fie desfăşurate peste vară în problema cooperării combaterii migraţiei ilegale pe zona Agenţiei Frontex. Sunt o serie de misiuni comune România-Bulgaria-Frontex. Nu intru în detalii diplomatice, dar era o redută cucerită cu greu, dar cucerită. Sper să nu o pierdem datorită acestui derapaj din raportul de ţară. Sper să nu o pierdem şi sunt optimist. Repet, dacă se iau masurile rapid şi în continuare arătăm că nu a fost decât un accident, lucrurile se pot redresa. Dacă întârziem, trenăm sau persistăm în greşeală, lucrurile devin şi mai serioase, ne apropiem din nou de buza acelei prăpastii de care vorbea ieri Comisia Europeană.

Reporter: Bun. Acum şi campanie electorală pentru referendum, sunt două tabere clar delimitate. Vom vedea ce se va întâmpla după referendumul din 29 iulie.

Cătălin Predoiu: Nu, o campanie electorală nu justifică orice. Nici iniţierea unei proceduri parlamentare nu justifică abuzul de drept sau nu justifică încălcarea Constituţiei. Adică bătălia politică, voinţă politică, am auzit de multe ori politicieni vorbind de voinţa politică, avem voinţă politică. De acord, dar voinţa asta trebuie mărginită de legi, de Constituţie şi trebuie respectate. Deci campania electorală nu ar trebui să împiedice factorii de decizie, guvernul în primul rând, să impulsioneze măsurile de refacere a cadrului normativ care a încălcat Constituţia. Parlamentul, am văzut, face paşi în această direcţie. Este important şi cum vor curge declaraţiile în continuare pe marginea acestui subiect şi măsurile care decurg din ele./lazard/ilapadat

Am încredere că grupul de lucru sau comisia MCV pe care ministrul justiţiei a anunţat că a convocat-o va trece la implementarea unor măsuri dincolo de declaraţii. E important să fie mai multă reţinere acum, să nu se facă gesturi bruşte în direcţia independenţi justiţiei, să înţeleagă, odată pentru totdeauna, că justiţia funcţionează independent.

Reporter: A spus ieri Laura Codruţa Kövesi, procurorul general al României, că îl va delega la Daniel Morar pentru încă… va mai fi câteva luni procuror-şef al DNA. Pe de altă parte, citeam că, printre recomandările Comisiei Europene, se vorbeşte despre un proces transparent de numire a procurorului general şi a procurorului-şef al DNA. Ar trebui candidaturi deschise, abţinerea de la numiri în cursul preşedinţiei interimare. Trebuie schimbat procesul de numire a celor doi?

Cătălin Predoiu: Întâi, legat de măsura anunţată de procurorul general, se încadrează în limitele legale. Procurorul general are managementul Ministerului Public şi are la îndemână această pârghie legală, dacă o consideră necesară pentru bunul mers al unei unităţi de parchet să acorde delegarea pe funcţie de conducere. Pe de altă parte, menţiunea din raport indică, din nou, acea neîncredere de care /vorbeam/, acea temere. Niciodată nu s-a pus în discuţie modalitatea tehnică de numire, o anumită interdicţie pe o anumită perioadă să facă numiri. Sigur, se ţine cont de acest provizorat temporar la nivelul de vârf al funcţiei executive în statul român, dar e mai mult decât atât. Este, limpede, o temere că acest procesc nu ar fi condus în acord cu interesele independenţei justiţiei. Şi atunci, probabil că cer proceduri suplimentare. Legea este destul de zgârcită în această privinţă în a indica paşi procedurali la nivelul Ministerului de Justiţie. /Spune/ doar că ministrul justiţiei face propuneri, ele merg la CSM, acolo se avizează în urma audierilor etc. Apoi ajung la preşedinte. Deci, probabil că se sugerează detalierea acestor proceduri la nivelul Ministerului de Justiţie, astfel încât să asigure o anumită transparenţă a candidaturilor şi o anumită obiectivitate a procedurii de selecţie. Deci, e un semn de întrebare pus pe Ministerul Justiţiei, în momentul ăsta, şi el trebuie, cu calm, înlăturat prin măsuri concrete care să redea încrederea. Adică, foarte simplu, cred că Ministerul Justiţiei trebuie să antameze imediat discuţii cu Comisia Europeană, să expliciteze acel punct din raport, eventual să elaboreze o procedură transparentă de selecţie a potenţialelor candidaturi care ar putea să apară în perioada următoare. Că pot fi şi oameni interesaţi, pot să vină procurori care să spună: domnule, îmi doresc această funcţie, consider că pot să conduc DNA-ul sau Parchetul General. Bine, hai să vedem, ce CV ai, ce ai făcut dumneata şi aşa mai departe, în profesie etc. Această procedură poate fi detaliată printr-un ordin al ministrului justiţiei, care să facă aplicarea eventuală a textului de lege privind propunerile sau, şi mai bine, şi mai democratic, poate printr-un act dezbătut în parlament. Trebuie consultat şi CSM-ul. Deci, iată, un subiect care poate face obiectul discuţiei comisiei MCV de pe lângă Ministerul Justiţiei.

Reporter: Cătălin Predoiu, fost ministru al justiţiei. Vă mulţumesc foarte mult pentru prezenţa în studioul RFI în această dimineaţă!