Domnule președinte al României, domnule Prim-ministru,
Sunt foarte onorat să mă aflu aici în această postură, nu cred că pentru un jurist, care practică și politica, poate fi o onoare mai mare decât să servească această nobilă demnitate de ministru al Justiției.
Domnule Președinte, domnule Prim-ministru,
Prezența dumneavoastră aici, la Ministerul Justiției, pentru mine înseamnă câteva lucruri foarte limpezi, în primul rând atenția pe care atât președinția româniei, cât și Guvernul o vor acorda acestui domeniu. Este un semnal că sunt multe lucruri de făcut aici, lucuri importante pentru cetățeni și pentru România. Sunt conştient de aşteptările pe care cetăţenii, pe care dumneavoastră, domnule preşedinte, domnule prim-ministru le aveţi de la noi, de la Ministerul Justiţiei, un minister pe care l-am respectat şi îl respect pentru profesionalismul său.
Doamnă Ministru, dați-mi voie să fac un gest desprins din România normală și să vă felicit pentru încheierea cu bine a mandatului. Experiența ne arată că încheierea cu bine a unui mandat de ministru al Justiției e în sine o performanță. Dumneavoastră aţi făcut mai mult decât atât şi aţi arătat ce aţi făcut, încă odată felicitări!
Foarte pe scurt despre viitor, aş vrea să rezum în vorbele unui mare profesor de drept care spune că nu poţi să faci dreptate dacă nu eşti bântuit de spiritul dreptăţii, de spiritul justiţiei. Pentru mine – şi sper că pentru toţi magistraţii din România – asta ar trebui să însemne profesionalism, meritocraţie şi conştiinţa faptului că nu există justiţie de dragul justiţiei, se face justiţie pentru cetăţeni. Şi cred că asta trebuie să fie preocuparea tuturor. Poţi să faci dreptate şi să fii bântuit de spiritul dreptăţii nu numai când judeci un dosar, nu numai când faci o anchetă, ci şi atunci când organizezi un concurs la Consiliul Superior al Magistraturii sau la Ministerul Justiţiei, atunci când îţi asumi responsabilitatea bazată pe merite de a concura pentru un post în funcţii publice, atunci când te întrebi înainte de a semna un act de procedură dacă faci sau nu dreptate.
Închei invitându-i pe toţi magistraţii, dar şi pe cei care îi ajută pe magistraţi, să-şi facă meseria, să gândească cu profunzime de fiecare dată când îşi exercită enorma putere cu care legea i-a învestit, dacă fac sau nu dreptate. Eu voi fi aici să îi ajut în acest nobil demers. Vă mulţumesc!
