RTV+ B1TV
Ioana Muntean, purtătorul de cuvânt al Guvernului: Prin Tratatul de aderare a României la UE, încheiat la 25 aprilie 2005, ţara noastră şi-a asumat o serie de obligaţii în vederea aderării în domeniul justiţiei şi al afacerilor interne. Mecanismul de cooperare şi verificare a fost instituit prin decizia Comisiei din 13 decembrie 2006 şi vine în aplicarea Tratatului de aderare şi vizează patru obiective, ce trebuie atinse de România. Despre raportul Comisiei de astăzi vă va vorbi ministrul Justiţiei, domnul Cătălin Predoiu.
Cătălin Predoiu: Bună ziua! Voi face o declaraţie de presă pe tema raportului Comisiei Europene în domeniul justiţiei, a protestului magistraţilor şi a cheltuieilor curente de funcţionare a instanţelor. În ceea ce priveşte raportul, voi face câteva referiri, mai întâi, pe marginea criticilor formulate în ultimele zile de la apariţia variantelor de proiect. Am luat act de aceste comentarii, făcute pe marginea proiectului de raport. Precizez că raportul propriu-zis a fost dat publicităţii astăzi, la Bruxelles. Pentru a lămuri o serie de informaţii eronate şi confuzii aparute în legătură cu acest subiect, voi face scurte precizări prealabile. Mecanismul de cooperare şi verificare a fost instituit prin decizia Comisiei Europene din 13 decembrie 2006 în vederea atingerii anumitor obiective specifice de referinţă în reformarea sistemului judiciar şi a luptei împotriva corupţiei. Raportul nu a fost destinat să acopere întreaga problematică a justiţiei din România, ci numai patru obiective specifice în domeniul sistemului judiciar şi al luptei împotriva corupţiei. Prin urmare, critica raportului pe motiv că nu acoperă toate problemele din justiţie ignoră conţinutul şi sfera de aplicare a deciziei Comisiei şi este, deci, neîntemeiată. Mai mult, raportul acoperă evoluţiile pe domeniul celor patru obiective specifice până în luna iunie 2009. Raportul este rezultatul unei monitorizări permanente a situaţiei din România prin raportări tehnice, periodice şi ad-hoc făcute de Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, de Misiunea Comisiei Europene la Bucureşti, întâlniri bilaterale la nivelul Comisiei, misiunile periodice de evaluare, desfăşurate în România. Declar fără echivoc că nu avem nicio rezervă în privinţa profesionalismului şi echidistanţei demonstrate de evaluatori atât în anul 2008, cât şi în anul 2009. Subliniez că mecanismul are două laturi, cea de cooperare fiind la fel de importantă. În fine, precizez că agenda europeană a Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti nu se reduce la mecanismul de cooperare şi verificare, ci cuprinde şi cooperarea judiciară în plan european. Menţionez aici doar o serie din reuşitele foarte recente: raportul de evaluare pozitiv în materia mandatului european de arestare şi coiniţierea alături de alte state membre a unor instrumente de drept comunitar. În continuare voi face câteva consideraţii generale pe marginea conţinutului raportului. Ca şi în anii precedenţi, raportul are o substanţă preponderent tehnică, dar, în acelaşi timp, surprinde şi contextul socio-politic general al reformelor. Credem că principalele concluzii ale raportului sunt următoarele. Unu: Guvernul României, inclusiv Ministerul Justiţiei, Ministerul Public, inclusiv DNA şi DIICOT, au reuşit să obţină progrese pe cele patru obiective aflate sub monitorizare, eliminând perspectiva activării clauzei de salvgardare. În raport se precizează textual: „Guvernul român, sprijinit de parchete şi sistemul judiciar, a răspuns în mod eficient îngrijorărilor exprimate în raportul interimar din luna februarie. Au fost luate o serie de măsuri practice şi legislative şi a fost imprimat un nou impuls pentru continuarea procesului de reformă”. Din punctul de vedere al ministerului pe care îl conduc, adoptarea Codurilor Civil şi Penal reprezintă cel mai notabil obiectiv atins, aflat pe agenda noastră. Acum este important să continuăm munca şi pentru Codurile de Procedură, pentru Legea de aplicare a acestor Coduri şi pentru evaluarea impactului lor în sistem. Potrivit raportului, cum spuneam, progresele constatate au imprimat un nou impuls pentru continuarea acestor politici de reformă. Raportul concluzionează, deci, că nu sunt întrunite condiţiile pentru sancţionarea României şi aplicarea clauzei de salvgardare. A doua concluzie importantă, în opinia noastră, a raportului este următoarea. Pentru succesul reformelor este nevoie de o voinţă politică mai clar exprimată pentru sprijinirea sistemului judiciar. Aceasta ar însemna, în opinia noastră, inclusiv acoperirea corespunzătoare a cheltuielilor de bunuri şi servicii. A treia concluzie importantă a raportului este aceea că este important ca sectorul judiciar şi întreaga acţiune de reformare să nu fie politizate. Aceasta înseamnă, în opinia noastră, inclusiv păstrarea discuţiilor pe marginea problemelor justiţiei în cadrul strict tehnic şi desfăşurarea analizelor şi dezbaterilor cu onestitate şi pe baza realităţilor concrete. Politizarea în justiţie poate îmbrăca multe faţete, pentru că se poate desfăşura în dublu sens: dinspre sistemul politic spre sistemul judiciar, dar şi invers, atunci când elemente din sistemul judiciar urmăresc obiective care ţin de politicile de sistem. A patra concluzie: este nevoie de un consens între toţi actorii, pentru a permite sistemului judiciar să funcţioneze independent, astfel încât anchetele monopartizane privind actele de corupţie să conducă la decizii rapide şi eficiente. Deşi progresele înregistrate dovedesc un nou angajament al României şi al clasei politice din România, Comisia Europeană a concluzionat că efectele unor măsuri au fost luate, dar trebuie să fie dovedite în timp. Ca tare, Comisia va continua monitorizarea prin urmărirea unor aspecte exclusiv tehnice, iar în vara anului 2010 va fi redactat un nou raport. Aş vrea să subliniez faptul că parte din obiectivele acestui mecanism presupun o acţiune graduală care se desfăşoară pe o durată îndelungată de timp şi, prin urmare, presupun continuarea acestui mecanism de cooperare şi verificare, spre exemplu, problema acoperirii resurselor umane, necesarului de resurse umane, mai ales într-o astfel de perioadă de criză, care raportat la capacitatea noastră de recrutare în sistem de aproximativ 300 de locuri pe an, presupune doi-trei ani de acţiune concertată. De asemenea, aş vrea să subliniez faptul că România va rămâne la fel de angajată în continuarea acestor reforme, cu sau fără sau mecanismul de cooperare şi verificare, deoarece reforma justiţiei şi consolidarea activităţilor anticorupţie sunt, în primul rând, în interesul cetăţenilor noştri. O serie de comentarii tehnice vor fi prezentate la finalul acestei conferinţe de presă, pe marginea raportului. Aş vrea acum să mă refer, pe scurt, la chestiuni legate de continuarea protestului magistraţilor şi situaţia instanţelor, sub aspectul funcţionării lor. Reiterez faptul că indiferent de natura şi obiectivele revendicărilor formulate de magistraţi, întreruperea activităţii de judecată, fie şi numai pentru trei ore zilnic, încalcă reglementările în vigoare şi statutul profesional al magistraţilor. Repet: nu confundăm cele două subiecte, ştim că există probleme, discutăm permanent cu Ministerul Finanţelor, aceste probleme, dar modul în care se formulează aceste revendicări nu poate fi, în optica noastră, decât în limitele legale. Soluţia corectă şi în interesul pe termen lung al sistemului judiciar, ar fi fost continuarea menţinerii revendicărilor, cu reluarea activităţii normale. Apelul Consiliului Superior al Magistraturii la calm şi raţiune a fost necesar şi binevenit, dar insuficient în raport de atribuţiile şi influenţa Consiliului în sistemul judiciar. Precizez, de asemenea, că declaraţiile recente, în spaţiul public, potrivit cărora instanţele sunt „în colaps”, că se opreşte lumina şi nu mai funcţionează, sunt nefundamentate. Situaţia instanţelor şi parchetelor este dificilă – ştim acest lucru şi recunoaştem-, dar în ultimele săptămâni am discutat intens cu furnizorii de utilităţi şi informez că nicio instanţă şi niciun parchet nu au fost decuplate de la furnizarea de apă sau energie electrică şi am luat măsuri ca acest lucru să nu se întâmple. În ceea ce priveşte revendicările salariale, în opinia noastră, se impune o decizie politică rapidă şi tranşantă în privinţa pachetului salarial acordat magistraţilor şi personalului auxiliar şi a unor prevederi legale care să fie adoptate rapid. De asemenea, precizez că în Administraţia Naţională a Penitenciarelor am reuşit să facem progrese substanţiale în aplanarea conflictului parţial artificial dintre sindicate şi conducerea Administraţiei, şi acum se lucrează cot la cot pentru implementarea celor convenite în negocieri. Acestea au fost declaraţiile cu caracter general. În continuare, mă voi referi la chestiunile strict tehnice ale raportului, prezentând mai întâi elementele tehnice apreciate în raport. Aşadar, au fost notate pozitiv în raport: adoptarea Codurilor Civil şi Penal. În raport se spune ” reprezintă o importantă expresie a angajamentului politic şi semnificativ pas înainte în eficientizarea sistemului judiciar”. Apoi se notează, de asemenea pozitiv, finalizarea de către un grup de lucru, la nivelul ministerului, alcătuit şi din specialişti ai CSM, Înaltei Curţi şi Ministerului Public, a studiului privind individualizarea pedepselor în cauzele de mare corupţie. Adoptarea unei noistrategii privind resursele umane de către CSM este, de asemenea, notată pozitiv, ca şi îmbunătăţirea legislaţiei în materia inspecţiei judiciare, sau îmbunătăţirea situaţiei în materia unificării practicii judiciare. Este notat de asemenea pozitiv continuitatea instituţională la vârful DNA, prin reinvestirea în funcţie a procurorului-şef DNA, precum şi a întregii echipe managariale a Direcţiei. Este notată pozitiv activitatea DNA în ceea ce priveşte investigaţiile în dosarele de mare corupţie. Este notat pozitiv faptul că ANI a devenit pe deplin operaţională şi şi-a început activitatea, aplicând deja o serie de sancţiuni şi trimiţând dosare în instanţă. S-a constatat deja că activitatea ANI are un rol preventiv. De asemenea, este notat pozitiv, în mai multe situaţii, Parchetul General, în ceea ce priveşte mai ales activitatea de combatere a corupţiei la nivel local. În continuarea acestor progrese, raportul identifică şi o serie de domenii în care trebuie continuate eforturile, aşteptându-se mai multe rezultate concrete. Astfel, adoptarea de către Parlament a Codurilor de Procedură, finalizate de guvern; finalizarea legilor de punere în aplicare a Codurilor şi pregătirea implementării acestora de către minister; menţinerea cadrului legislativ anticorupţie, mai precis Legea 78/2000. De asemenea, continuarea în ritm accelerat a măsurilor pentru ocuparea posturilor vacante în sistemul judiciar. Consiliul Superior va trebui să-şi intensifice activităţile în acest sens, dar este foarte adevărat că aici este nevoie şi de finanţarea necesară. Implementarea recomandărilor grupului de lucru privind individualizarea pedepselor în cauzele de mare corupţie. Parlamentul va avea, de asemenea, potrivit raportului, un rol major în ce priveşte lupta împotriva corupţiei, mai ales în ce priveşte „fluidizarea soluţionării cererilor” pentru declanşarea urmăririi penale adresate de către Parchet. De asemenea, se notează în raport, instanţele şi parchetele trebuie să dovedească eficienţă în instrumentarea dosarelor, mai ales a celor în ceea ce priveşte marea corupţie. În fine, trebuie accelerate măsurile de aplicare a strategiei anticorupţie pentru sectoarele vulnerabile, adoptate în vara anului 2008. În ce priveşte perspectivele, raportul indică şi o serie de direcţii de acţiune, în primul rând în ceea ce priveşte Codurile, finalizarea studiilor de impact, continuarea consultărilor pe marginea Codurilor de Procedură şi adoptarea acestora „cât mai curând cu putinţă”. Adoptarea legilor de punere în aplicare a Codurilor este, de asemenea, un obiectiv crucial.
