Suntem în plină dictatură a nulităților politice, unite printr-o conspirație tacită! În general, din 1990 încoace guvernele țării au fost pline de neghină. Dar acest guvern Tudose-Dragnea-PSD este o infamie, o insultă la adresa speranțelor firești ale oamenilor pentru puțină normalitate și decență.
Numărul mare al miniștrilor, calitatea lor profesională și, pe alocuri, morală lamentabilă, legăturile cu interese de afaceri rusești, averi considerabile de proveniență speculativă, prețul netransparent plătit UDMR pentru voturi, apartenența multora dintre ei la guvernul Grindeanu (demis pentru incompetență) și, colac peste pupăză, stăpânirea precară a limbii române de către unii dintre ei, inclusiv primul ministru, transformă deja guvernul Tudose într-un maxim al decadenței politice și administrative a sistemului politic românesc!
Teoretic, acest guvern va pregăti președinția rotativă UE a României și sărbătorirea Centenarului Marii Uniri! De aceea, mă întreb și vă întreb, oare ce se întâmplă în sistemul politic românesc, în sensul cel mai larg privit, din toate subteranele și culisele lui, până la scena Parlamentului și a partidelor politice, ca să producă rateuri după rateuri în materie de guvern și prim-miniștri, nulități după nulități?! După (doar) patru ani de experiență politică, nu pot să-mi ofer decât un singur răspuns: nulitățile sunt unite și luptă cu disperare pentru a rămâne stăpânii inelelor politice, iar valorile nu cooperează și nu luptă suficient.
Chiar dacă pentru moment nu ne dăm seama, instalarea guvernului Tudose-Dragnea-PSD este nu numai actul irevocabil de demisie a PSD din fața unor minime exigențe ale Istoriei, dar și o probă indubitabilă a neputinței adevăratelor valori și elite ale societății românești de a accede la conducerea treburilor publice, așa cum ar fi normal, așa cum o spunea Platon încă de acum peste 2000 de ani.
Soluția este pe cât de simplă, pe atât de grea: cooperarea elitelor și angajarea lor în lupta deschisă cu impostura. Această căzătură în ridicol care va fi astăzi instalarea guvernului Tudose, este și proba că reforma clasei politice nu a avut loc, că simpla schimbare de generații nu a însemnat un progres calitativ. Realitatea ne demonstrează că doar cu populism politic, cu pupături și ședințe politice pre-aranjate nu reușim mare lucru, nu se construiesc autostrăzi, școli și spitale.
Adevărata reformă a partidelor stă să înceapă pe două criterii-probă foarte simple: o meserie (sau afacere legitimă) și onestitate. Ca de atâtea alte ori în Istoria Națională, nu e exclus ca scânteia de inițiere a acestei reforme să fie produsă de un eveniment politic major, intern sau extern. Pentru că, deocamdată, prin noi înșine, se pare că producem calitate politică doar la standarde Dragnea.
