Cătălin Predoiu: Când deschideai subiectul SIPA săreau geamurile din balamale. Secretele arhivei pe care n-a vrut-o nimeni- Interviu

ziare.com

Într-un interviu pentru Ziare.com, Cătălin Predoiu a explicat că în mandatul său, între 2008 și 2012, în arhiva SIPA, sigilată la Administrația Penintenciarelor, nu a intrat absolut nimeni și nu au existat incidente de securitate. Fostul ministru a dezvăluit cine se temea de arhiva SIPA, de ce sensibilitatea era maximă, dar și faptul că nicio instituție din sistemul de securitate națională nu a dorit să preia documentele.

ziare.com: În 2008, ați preluat Ministerul Justiției. Când v-ați întâlnit pentru prima dată cu problema arhivei SIPA?

C.P.: Atunci când am schimbat echipa de consilieri de la cabinet. Câțiva făceau parte din comisia de inventariere a arhivei SIPA înființată de Monica Macovei și căreia Tudor Chiuariu i-a schimbat componența. Această comisie trebuia să își încheie cumva activitatea cu o dare de seamă.

ziare.com: Cine făcea parte din ea?

C.P.: Sunt 10 ani de atunci, nu mi-i amintesc pe toți. Un nume este Iulia Scântei, actual senator PNL, dacă nu mă înșel era și Horia Georgescu. Cum vă spuneam, am găsit comisia constituită și am constatat că expirase termenul pentru inventariere, prevăzut de HG 127/2006, de înființare, și prelungit până pe 30 iunie 2006 prin HG 586/2006. Termenele de inventariere stabilite, la fel ca întreg procesul de altfel, au fost nerealiste.

ziare.com: Ce scria în Raportul comisiei de inventariere a arhivei SIPA?

C.P.: Raportul a fost o dare de seamă, nu a descris nimic pe fondul lucrurilor. Dacă cineva își imaginează că acel raport conținea date despre dosarele din arhiva SIPA, se înșeală. Raportul descrie activitatea membrilor comisiei, ce au făcut, cum au procedat. Și nici nu putea fi altfel cât timp inventarierea nici măcar nu s-a finalizat.

ziare.com: Ce ați făcut cu el?

C.P.: Un exemplar a rămas la biroul Documente Secrete de la minister și unul l-am trimis la secretariatul CSAT.

ziare.com: De ce la CSAT?

C.P.: HG 127/2006 vorbește despre faptul că activitatea acestei comisii se încheie cu o predare a lucrărilor care Arhivele naționale sau instituții din sistemul de apărare, siguranță și ordine publică, cu avizul CSAT. Iar Legea privind securitatea națională, nr. 51/91, vorbește despre atribuțiile MJ în domeniul securității naționale și trimite la CSAT ca organ coordonator al instituțiilor din domeniul securității naționale. Deci implicit aici intră și arhiva SIPA.

ziare.com: Cât timp ați fost membru CSAT acest raport a fost discutat acolo?

C.P.: Nu. Inventarierea nu s-a făcut, arhiva nu a fost predată, deci HG a fost încălcată. Devenise caduca pentru că a expirat termenul de inventariere fără ca ea să se producă, așa că HG nu se mai putea aplica. Peste termenul prevăzut nu mai puteai intra în arhivă. De aia spun că procesul a fost prost gândit încă din 2006. E greu de crezut că în 180 de zile poți să inventariezi un asemenea fond arhivistic. Așa că am intrat într-un vid legislativ. În plus, acest fond arhivistic produs de un serviciu de informații urma să fie inventariat de angajați ai Ministerului Justiției fără nicio calificare în domeniul informațiilor. Iar inventarierea presupunea împărțirea documentelor în funcție de conținut în cele care merg la Arhiva Națională și cele care merg în sistemul de Apărare și ordine publică. Cum poate un funcționar să facă această evaluare? HG nici macar ORNISS nu le impunea membrilor comisiei.

ziare.com: Unde era fizic arhiva SIPA când ați început mandatul?

C.P.: La Administrația Națională a Penitenciarelor (ANP). A rămas sigilată pe tot parcursul mandatului meu.

ziare.com: Ați văzut-o?

C.P.: Nu. Eu nu am vrut să ating nicio hârtie din arhiva SIPA, am refuzat să calc pe etajul din ANP unde era plasată, pentru a nu crea absolut niciun fel de suspiciune. Primeam informări scrise de la ANP că totul e în regulă, nu verificam eu personal sigiliul și camerele.

ziare.com: A fost vreodată spartă?

C.P.: În timpul mandatului meu nu a existat nicun incident și nu am dat nimănui aprobarea să intre acolo. CSM era extrem de sensibil la subiect și pentru mine a fost mereu un obiectiv să îi asigur că nu se intră acolo și nu e intenția mea să fac politică publică din arhiva SIPA fără să mă consult cu ei.

ziare.comSe temea CSM de arhiva SIPA?

C.P.: Când deschideai subiectul acesta în CSM săreau geamurile din balamale. Lăsând gluma la o parte, nervozitatea asta maximă era pe undeva de înțeles. În mod tradițional, raporturile dintre ministru și sistemul judicar erau ca între șoarece și pisică încă de pe vremea dnei Stănoiu. De fapt, cine vrea să evalueze complet acest subiect, acolo trebuie să ajungă, pentru că pe vremea aceea situația ministrului era specială. În plin guvern Năstase, dna Stănoiu avea un serviciu de informații activ, SIPA, nu doar o simplă arhivă, plus Inspecția Judiciară și cariera magistratului care din 2004 au trecut la CSM. Deci, întelegând sensibilitățile, prima grijă a fost să transmit un semnal de liniște în sistem, că nu intenționez să recurg la șicane sau șantaj cu această arhivă. În timp au dobândit încrederea că nu sunt mânat de rele intenții, abia atunci am considerat că putem trece la variantele tehnice pentru SIPA și au început să se contureze mai multe opinii. Unii considerau că arhiva trebuie transferată la Arhivele naționale, dar problema era din nou inventarul. Cine să îl facă? A doua era să o transferăm la CSM, pe care însă nu am agreat-o pentru că nu știm ce e în arhiva aceea și nu știam dacă nu cumva există acolo informații dincolo de sistemul judiciar pe care CSM nu știe și nu are căderea să le gestioneze. A treia soluție a fost să o topim, dar dacă acolo erau și documente care țineau de personalul care lucrase la SIPA, de exemplu cărți de muncă, care ulterior sa fie invocate de titulari în procese civile? Și, din nou, nu poți să topești o arhivă fără să știi ce e în ea. Și mai era o idee nastrușnică, venită din societatea civilă și de la cineva din minister, să punem arhiva pe site.

ziare.com: De ce năstrușnică?

C.P.: Să pui pe site o arhivă a unui serviciu de informații înainte să știi ce e în ea e cel puțin amatoristic. Eu apreciez transparența, dar spun că nu stiu a câta oară, nu știam și nu știm ce e acolo.

ziare.comLegal ce trebuia să fie acolo?

C.P.: Și SIPA și DGPA, care i-a urmat, se ocupau legal strict de informațiile din domeniul penitenciar, protecție informativă a personalului și riscurile infracționale de acolo. SIPA a fost desființată prin HG 637/204 care a creat în loc Directia generala de protectie si anticoruptie din Ministerul Justitiei. Asta ca sa fie clar ca nu dna Macovei a desfiintat SIPA, ci dl ministru Diaconescu. Dna Macovei a desfiintat DGPA. Deci pe hartie lucrurile aratau bine, pentru ca ANP are nevoie de un asemenea instrument. În această HG din 2004 mai spune ca informațiile obtinute in mod acccidental care privesc aspecte ce fac obiectul de activitate al altor institutii si structuri specializate ale statului vor fi comunicate imediat acestora.

ziare.comAșa și era?

C.P.: Eu sunt obligat să plec de la prezumția de respectare a legii, dar se pare ca între 2000 și 2004 SIPA și-a depățit aceste atribuții. Și când spun asta aduc ca argument faptul că în discuțiile de aderare la UE s-a ridicat, după știința mea, problema SIPA, iar în urma acelor suspiciuni și temeri că SIPA și-a depășit atribuțiile a apărut hotărârea de desființare a serviciului și înfiintare a DGPA. După ce au apărut variantele tehnice am declanșat un proces de consultare cu toate instituțiile din spectrul de securitate națională, de la SRI și SIE la Interne. A fost o corespondență scrisă.

ziare.com: Cu ce concluzie?

C.P.: Nu știu dacă sunt documente secretizate, nu mai țin minte exact conținutul lor după 10 ani, dar ideea e că nimeni nu era foarte interesat de arhiva SIPA. Îmi pare rău că îi dezamăgesc pe creatorii de scenarii. Doar CSM s-a arătat interesat, dar nu a vrut să fie reprezentat într-un proces de inventariere. Arhivele naționale au dat un răspuns neutru: dacă legea spune, noi nu avem nimic împotrivă să o preluăm. Și după ce am trecut prin toate aceste etape de pacificare și de consultare – un proces foarte dificil in care orice pas era intampinat cu o rafala de obiectiuni – am purces la elaborarea unei legi care prevedea ca arhiva sa fie inventariata de personal calificat dupa care sa treaca la Arhivele nationale.Proiectul a fost discutat o data de principiu in Guvernul Ungureanu, dupa care noi am plecat acasa si proiectul a inghetat la SGG.

ziare.comDe ce ați vrut, la un moment dat, să reînființați SIPA?

C.P.: Nu asta am vrut. Am discutat că ar trebui să extindem Directia de prevenire și combatere a infracționalității rămasă la ANP după desființarea DGPA și să îi lărgim măcar dotările dacă nu atribuțiile, pentru că ne putem confrunta cu riscuri în sistemul penitenciar. Legea securitatii nationale spune la art. 9 ca Ministerul Apararii, de Interne si al Justitiei isi organizeaza structuri de informatii cu atributii specifice domeniilor de activitate. Deci eu nu am vrut decat sa largesc o structura existenta, care insa acoperea doar formal norma legala. Sunt doar 20-30 de oameni acolo, în condițiile în care odată cu întărirea eficientei sistemului judiciar era de așteptat să crească populația penitenciară și deci riscurile. În timpul mandatului meu existau deja multiple clanuri organizate de infracționalitate în penitenciar.

ziare.com: Aveți suspiciuni, poate chiar mai mult, că informații din arhiva SIPA ar fi fost folosite pentru șantajarea unor magistrați pentru obținerea unei hotărâri anume?

C.P.: Bârfe au existat pe holurile ministerului, în presă, dar categoric nu am avut nicio informație despre vreun șantaj comis în vederea obținerii vreunei hotărâri. Vedeți, refuz sa intru în acest cor care vrea sa demonstreze ca tot ceea ce s-a lucrat in sistemul judiciar e rezultatul santajelor. Nu orice hotarare judecatoreasca care pare inexplicabila e rezultatul unui santaj, ci poate fi vorba despre practica neunitara, pregatire profesionala deficitara etc.

ziare.com: Aveți suspiciunea că Victor Ponta a ignorat acest proiect de lege având în vedere anumite speculații care au existat în privința domniei sale, poate despre apartenența la un serviciu secret, poate despre moartea procurorului Panait?

C.P.: Nu îl suspectez de atâta riguroziate. Cred că pur si simplu nu a băgat de seamă problema, ceea ce e de înțeles, într-un fel, având în vedere că pe subiect era liniște, arhiva sigilată.

ziare.com: Și cum vă explicați în aceste condiții ruperea liniștii?

C.P.: Eu cred că e o combinație de motivații. Văd că se extrage seva pentru alimentarea tezei că tot ce s-a lucrat în sistemul judiciar trebuie aruncat la coș, ceea ce eu resping. Sunt însă de acord că dacă a intrat cineva nelegal în arhivă trebuie știut cine anume și de ce. Daca au fost extrase informatii de acolo, cui le-a transmis mai departe?

ziare.com: Aveți suspiciuni că au fost copiate documente?

C.P.: Întrebați de suspiciuni. Nu comentez acest aspect.

ziare.com: Nu spuneți nu.

C.P.: Spun exact ce spun: că nu comentez. Chestiunea trebuie abordată instituțional nu, cu tot respectul, jurnalistic. În primul rând situația trebuie analizată în CSAT.

ziare.comApoi la Parchet?

C.P.: Eventual, dacă sunt probe. Nici eu nu știam și nu stiu ce e acolo, nu are nici dl Toader de unde să știe, dar sunt instituții care dacă pun cap la cap tot ce știu, teoretic stiu tot. Și oamenii de meserie trebuie sa se pronunte despre continutul arhivei, despre riscurile ei. In primul rand, cu certitudine au o idee ministrii care au operat serviciul de informatii, cat timp el era activ. Cand am inceput eu mandatul, era mort si ingropat, mai bine zis, risipit. Eu as semnala un risc despre care nu discuta nimeni. Cand SIPA a fost desfiintat niste oamenii au plecat de acolo? Cu ce informatii au plecat, unde s-au dus? Poate in alte institutii din zona securitatii nationale, dar poate in mediul privat, poate in afara tarii. Nu a existat un plan de risc management. Si de asta va spun ca problema excede palaria unui ministru, fie el si de justitie.

ziare.comEste scandalul acesta și o formă de presiune asupra magistraților?

C.P.: Nu am dovezi, dar, în orice caz, chiar dacă nu asta s-a urmărit, acesta poate fi efectul.

ziare.com: Dl ministru Toader vrea să desecretizeze arhiva SIPA. Sunteți de acord?

C.P.: Mă îngrijorează ca l-am auzit cerând același lucru pe dl Dragnea, care are întâlniri dese cu judecătorii. E o apă tulbure în care toată lumea pescuiește. Pot fi si efecte benefice ale desecretizarii, unii magistrati cu probleme sa se retraga de buna voie. Pe de alta parte, insa, poate aparea intrebarea ce sistem de informatii isi pune arhivele pe site fara sa le inventarieze, fara sa le clasifice. Daca nu e un demers foarte bine gandit in CSAT poate fi un precedent periculos. Eu raman la parerea ca arhiva trebuie dusa la Arhivele nationale, sigilata pe o lunga perioada, dar numai dupa ce e profesionist inventariata printr-un proces supravegheat de CSAT. Sunt impotriva desecretizarii inainte de aceasta inventariere care sa arate ce e acolo de fapt. Nu se poate face o operatiune in orb. Plecarea arhivei de la ANP ar elibera MJ de presiunea suspciunii ca va instrumentaliza documentele impotriva sistemului judiciar, dandu-i in acelasi timp libertatea de a crea o structura de informatii care sa supravegheze intr-adevar mediul penitenciar.


Print Friendly, PDF & Email